De ceva vreme Ema e foarte interesata de orice activitate stil "Art&Crafts", dar in special de cele care implica vopsea si pensoane. Am citit destul de mult pe tema asta si am decis sa abordam un pic diferit activitatile de pictura, si anume in stil Reggio, unde nu conteaza aproape deloc rezultatul final, cat procesul, si faptul ca micutii sa exploreze in voie materialele care le sunt puse la dispozitie si sa creeze asa cum doresc cu ele. Din libertatea de a experimenta fara nici o presiune se naste gandirea creativa si de asemenea si increderea in sine, in propriile idei.
Sigur ca sunt si exceptii, cateodata vreau sa facem un proiect anume si trebuie sa urmam anumiti pasi (cum sunt activitatile care implica amprente de exemplu), dar in mare parte activitatile de pictat sunt de tip "open-ended", fiind prezentate sub forma unei invitatii la joaca: o foaie A3, vopsea in diferite culori, sau culori de apa, pensoane si alte obiecte cu care se poate picta, iar copilul decide ceea ce face fara sa trebuiasca sa ajunga la un rezultat stabilit dinainte. Nu trebuie sa urmeze un model. Nu are reguli. Ceea ce a pictat nu e "frumos" sau mai "putin frumos". Nici macar nu are nevoie de aprecieri, de laude. Bucuria de a picta si de a descoperi cum sa foloseasca pensoane, bureti, stampile, este mai mult decat suficienta. Daca totusi copilul asteapta sau cere o parere despre ceea ce a facut (nu mi s-a intamplat inca, probabil Ema e cam mica, sau nu a fost obisnuita asa), ma gandesc ca e mult mai util de spus ceva de genul: "Vad ca ai folosit foarte mult culoarea verde, ceea ce ma duce cu gandul la o padure sau o pajiste. Asta ai vrut sa pictezi?" in loc de clasicul: "Ce desen frumos!" Adica, ce e frumos la desen totusi? Si cine hotaraste ca e frumos, cel care lauda? Si care desen nu va fi frumos? Oare nu ar fi mai multumit copilul sa vada ca desenul chiar a fost analizat, ceea ce dovedeste ca lucrarea lui e destul de importanta cat sa ne capteze atentia cateva secunde in plus si ca vrem efectiv sa vorbim despre respectivul desen, sa ii aflam si lui parerea, fara sa emitem judecati de valoare? Copilul va invata cu timpul sa se evalueze singur, daca nu facem asta pentru el, va sti cand e multumit de un rezultat sau nu si va gasi satisfactie in munca lui si nu in laudele asteptate sa vina mereu dupa ce termina... Parerea mea despre laude, ca o paranteza :)
Revenind la picturile noastre. Au fost cazuri cand, avand eu in cap un rezultat final (un model vazut pe Pinterest in general :) ), am incercat sa ii spun Emei sa foloseasca materialele intr-un anumit mod, ceea ce a si facut, dar dupa ce am lasat-o apoi sa hotarasca singura ce vrea sa faca, a fost mult mai entuziasmata. In general picteaza o perioada cu pensoanele, apoi se uita intrebator la mine, daca are voie sa foloseasca degetele adica. Nu am oprit-o niciodata de la asta, ma bucura faptul ca ii place sa simta vopseaua pe manute, a fost o perioada scurta in care nu suporta lucrul asta, dar a depasit-o si acum se bucura si de partea senzoriala a unei activitati de pictura :) Oricum ea nu se murdareste mai deloc si cand hotaraste ca a terminat se ridica incet de la masa si se indreapta spre baie avand grija sa nu atinga nimic pe drum, chiar spune singura : "Nu pune mana...", desi eu cred ca nu i-am spus asta mai mult de doua ori, dar a inteles cum sta treaba :)
Asadar, pictatul chiar e o bucurie pentru Ema si am in plan multe activitati de genul acesta in lunile care urmeaza. Pana una alta, cateva din preferatele noastre de anul trecut:
Pictand oua de Paste cu spuma de ras colorata:
Pictura cu degetele folosind vopsea facuta in casa:
Pictura pe frunze de toamna:
Stampile din mere:
Aici e un articol cu o multime de idei referitoare la pictat, daca aveti nevoie de si mai multa inspiratie :)
No comments:
Post a Comment