Explorand simtul mirosului iarna: supica pentru ursulet

De vreo doua luni cam asa, Ema e fascinata de mirosuri. Imi cere sa miroase aproape orice, nu ar manca nimic fara sa testeze inainte in acest fel si mereu exclama multumita: "aaa, miloase mos!" - miroase frumos adica :) Se stie ca e ceva firesc, copiii micuti asa invata despre lumea din jurul lor, asa exploreaza, folosindu-si cele 5 simturi. Daca in perioada de bebelusie cel mai explorat simt e fara indoiala cel tactil, bebelusii vor sa atinga totul, sa bage in gurita, sa pipaiasca obiectele, etc, mai tarziu cu siguranta ar trebui acordata o atentie mai mare si celorlaltor simturi. Bebelusii se nasc cu un simt al mirosului foarte dezvoltat, iar pana spre trei ani devin tot mai constienti de el si de capacitatea pe care acesta o are pentru a oferi informatii din mediul inconjurator. Si cum simtul olfactiv e deseori ignorat atunci cand se pregateste o activitate senzoriala/ un sensory bin (o idee de a integra ulei esential de pin in joaca senzoriala am prezentat aici), m-am gandit acum ceva vreme, cand inca mai era iarna afara, sa profitam de mirosurile frumoase ale iernii/Craciunului si sa pregatim o supica de sezon pentru ursulet :)

Pentru supica noastra de iarna i-am pregatit Emei boluri cu batoane de scortisoara, cuisoare, coaja de portocale, conuri de brad micute stropite cu ulei esential de pin si condiment pentru vin fiert, care miroasea in principal a ghimbir.

Ursuletul Momo a fost asezat in scaunelul de masa, si ca sa nu devina nerabdator pana prepara Ema supica, a primit niste prajiturele, de sezon si ele :) Nu e cea mai buna idee asta cu prajiturelele inainte de masa, dar Ema a fost asa de incantata de ele (era prima data cand le vedea) incat i le-a si indesat lui Momo in farfurie, asa, chiar inainte de mancare :) Asta dupa ce a incercat de cateva ori sa guste si ea, desi era clar ca sunt de jucarie :)

Ema a inceput prin a mirosi pe rand fiecare castronas in timp ce eu ii explicam ce "ingredient" se afla acolo, pe unele le mai stia, cum ar fi portocalele, scortisoara (condimentul ei preferat), altele le-a mirosit pentru prima data: ghimbirul. Dupa partea cu mirositul a urmat adaugatul pe rand in oala a ingredientelor: Ema a pus dupa inspiratie cateva lingurite dintr-un castronas, cateva din altul, a mai rupt bucatele de coji de portocala, a mai amestecat, a mai adaugat iarasi condimente, si tot asa pana n-a mai ramas nimic in castronase, totul a fost mutat in oala.
 

Adaugatul pe rand a ingredientelor in oala, luatul cu lingurita, turnatul dintr-un recipient in altul a fost in sine o activitate captivanta pentru Ema, a tinut-o ocupata o bucata mare de timp - ce bine ca ursuletul avea biscuitii, altfel probabil s-ar fi plictisit in scaunel si n-ar fi lasat-o in pace sa se bucure din plin de facutul supei :)

Ema a dus apoi cu grija oala cu supica la bucatarie, am adaugat putina apa si am pus la fiert pe aragaz, ca sa putem simti si mai bine parfumurile iernii. In curand toata casa a fost invaluita de miros de padure (de la uleiul de pin), combinat cu miros de vin fiert. Si cum mirosul devenea tot mai puternic, chiar a trebuit pana la urma sa punem si niste vin la fiert in seara aceea, deoarece prea se dadea tarcoale aragazului in speranta ca e ceva bun pe acolo :) Ceva bun era, dar pentru ursuletul Momo, care a fost si el incantat de supica de iarna pregatita cu atata grija de Ema.

Ema cu oala de supa, in drum spre bucatarie, sa o punem la fiert :)

Pregatirea supei pentru ursulet a fost o joaca imaginativa prin intermediul careia am putut explora mirosurile iernii, asa cum a fost si planul. Deja ma gandesc si la o varianta de primavara, care sa implice tot pregatirea unei supe - nu sunt activitatile legate de bucatarie ocazia perfecta pentru a face cunostinta cu arome noi? Atatea condimente, atatea plante aromatice, fructe si alte ingrediente cu mirosuri interesante de descoperit... Deoarece supicile pentru ursuleti nu trebuie sa fie comestibile, in varianta de primavara vom integra cu siguranta si flori :)

Ema - 2 ani si 2 luni