La 20 de luni - despre comunicare

Ema tocmai a implinit 20 de luni si de vreo saptamana, doua a inceput sa uneasca in propozitii cuvintele. Foarte timid la inceput, dar cand si-a dat seama ca asa se face inteleasa mai bine, parca isi da drumul la vorbit tot mai si tot mai mult in fiecare zi. Invata cuvinte noi permanent, foloseste cuvinte pe care deja nici nu mai stiu de unde le-a auzit, tine minte parca tot ce trece pe langa urechile ei si apoi utilizeaza cuvintele in contexte noi.

Esentiale pentru comunicarea ei au devenit urmatoarele cuvinte: "da" ( interesant e ca, desi a avut o perioada scurta in care il descoperise pe nu, incearca momentan sa modifice ceea ce se intampla in jurul ei cu "da"), "hai" (spus foarte convingator, ca un indemn de a merga undeva sau de a face ceva), "atu", "mai", "pace". Toata ziua ori mai vrea ceva, ori vrea altceva :) : "mai apa" (mai vrea apa), "atu utu" (mai vrea iaurt), "atu miamnea" (vrea alta mancare), toate culminand cu cea mai lunga propozitie de pana acum: "atu pigu... pa pigu... nana" (vrea alt Pingu -desene animate- asta care e acum la TV sa plece, sa faca nana).
Pe "pace" a inceput sa-l foloseasca in propozitia "pace Tio" (ii place de Teo), acum ii "pace upica tana" (ii place supica cu smantana), "pace tate" (ii place activitatea) si in general ii place cam tot ce o intreb daca ii place, nu prea e retinuta la facut afirmatii de genul asta inca :) Se grabeste sa imi raspunda cu da atunci cand o intreb ceva: ti-e somn? -da, vrei o gustare? -da (si fuge la bucatarie), mai vrei apa? -da (acum imi intinde sticla goala si spune direct da, ca sa fie mai eficient, bea foarte multa apa). Doar la intrebarea "ti-e foame?" raspunde pe o voce trista cu "moaaame" :)

Spune "mia", "mie" sau "mi" cand vrea ceva pentru ea, a zis de cateva ori si "mama mi" (probabil insemnand "mama mea"). O data a fugit motanul (care acum e "miki") din bratele ei si a strigat dupa el "stai!" Cand face cate o prostioara, isi spune singura pe un ton ingrijorat: "au, au, Mema!"

Are un fel minunat de a se bucura/mira de ceva, se lumineaza total si spune: "aaaa, Maia!" (cand o vede pe bunica iesind din baie), "aaaa, Pigu!" (cand incepe Pingu la TV), "aaaa, Bubu!" (cand vine bunicu acasa), si tot asa.

   A invatat numele celor din familie si e mandra ca stie ca pe tati il cheama "iiu" (Liviu), pe bunica "tana" (Tatiana), pe mami "deana" sau "adi" (Adriana). Emi a ajuns sa fie strigat/alintat "Memicu" :) Bunica e in sfarsit "Maia".

Si o lista cu ce cuvinte mai spune, ca nu le-am notat de ceva timp: "poaia" (ploaia), "tuna", "pinde" (prinde), "pat", "tie" (hartie), "caun" (scaun), "upica" (supica), "tana" (smantana), "utu" (iaurt), "zita" (suzeta), "miau" (miau- foarte,foarte clar, spus cumva aproape pe litere), "bila", "ganu" (topoganul), "bonu" (balonul), "chie" (scrie, coloreaza), "patu" (patratul), "unga" (triunghiul), "cecu" (cercul - asta spune de ceva timp, e forma ei preferata cercul, imi arata cercuri peste tot), "una, unu" (insemnand mai una, mai unul, sau alt obiect de acelasi fel), "haine", "papii" (ciorapii), "teanu" (geamul), "pita" (paturita), "titicu" (taticul), "poi" (inapoi), "omn" (somn), "moame" (foame) , "site" (sete), "Uca" (Luca), "Gabi", "mica", "titiu" (titirezul), "pigu" (porcul), "capiii" (copiii), "capacul" (insemnand si capac, si copac, si palarie/caciulita), "bite" (fierbinte, "papaia" insemnand in continuare arsura, lovitura de orice fel), "becu", "luna", "mar" (chiar cu un "r" foarte scurt si timid), "opu" (siropul), "maie" (animale), "tunu" (turnul de cuburi), "chiti" (biscuiti), "checa" (bicicleta), "lapte" si probabil mai sunt, mereu pare ca stie un cuvant nou.

Face asocieri in permanenta. I-am spus ca intr-o imagine e primavara, mi-a aratat la televizor si a spus "tita" (avem un cantecel cu o fetita care canta "Vine primavara"), bunica i-a spus intr-o zi, pentru prima data, "nepoata", a fugit sa aduca o carte unde erau desenate o bunica si o nepoata, nici nu stiam ca intelege sensul cuvantului. I-am zis sa mergem in camera sa incercam o rochita, a pus mana pe tricoul pe care il avea pe ea si a spus "haine" (prima data cand a folosit cuvantul).

Deocamdata mi se pare ca ne intelegem destul de bine :) Cel mai tare ma bucura ca Ema pare sa se simta inteleasa , pare sa stie ca e foarte important si ceea ce spune ea si astfel e motivata sa isi imbunatateasca in permanenta felul de a comunica, pe masura ce tot invata cuvinte noi. E o perioada minunata din punctul asta de vedere :)

Oua vopsite- activitate senzoriala

Ingrediente: spuma de ras, culori pentru pictura cu degetele, trei oua fierte (si care daca am fi avut rabdare trebuiau sa fie si racite), multe prosoape de hartie :)

Rezultatul: (unul din cele trei oua a fost ciocnit pe parcurs intr-un acces de bucurie al Emei, cand si-a dat seama ca seamana cu un "ba" , o minge adica )

Prima activitate cu plastelina

Am incercat intr-o zi sa fac niste plastelina pentru Ema, dupa o reteta foarte simpla, doar cu faina, apa si fulgi de ovaz si a iesit chiar destul de bine, chiar daca nu am avut cu ce sa o colorez.

Pentru inceput, am infipt trei bete subtiri intr-o bucata de plastelina, pe care Ema sa introduca paste circulare, activitate care a interesat-o cat de cat, dar fiind curioasa sa afle pe ce stau betisoarele, nu i-a retinut atentia chiar foarte mult timp.

Plastelina i-a placut asa si asa, daca eu rupeam cate o bucatica din bucata mare, incerca sa ma convinga sa o pun inapoi :) Cand a vazut ca se pot face si "ba" (mingiute) cu materialul asta s-a mai luminat putin si m-a lasat sa o rup :) Am facut apoi, cat de cat impreuna, un om de zapada si cam asta a fost prima ei experienta cu plastelina.

Margele de apa

Ema, incantata la maxim de joaca intr-o cutie cu margele mov de apa :) O cutie plina cu "ba" adica :) O activitate senzoriala simpla si distractiva.

 

Prima cutie senzoriala

Prima cutie senzoriala ("sensory bin" din engleza) pe care am alcatuit-o pentru Ema a fost simpla si totusi foarte apreciata: orez ca baza, paste cilindrice, forme geometrice de plastic, sticluta, cutie si lingurite pentru transferat si turnat orezul dintr-o parte in alta.

 O a doua varianta a aceleasi cutii a fost schimbarea formelor geometrice cu ustensile de bucatarie: oale, farfurii, linguri, etc. Activitatile astea au fascinat-o pe Ema cel putin cate 30 de minute.

Prima postare - despre ce doresc sa fie blogul acesta

       Un nou blog, o noua prima postare. Asta legat de faptul ca am mai inceput bloguri de-a lungul timpului si le-am lasat balta apoi, cand parca nu isi mai gaseau locul in viata mea la un moment dat. Blogul acesta e despre fetita mea, Ema Irina, care acum are aproape 18 luni, despre cum se joaca ea, cum invata, cum creste si deci cum isi traieste copilaria, pentru ca bebelusia e clar lasata deja in urma. Am citit in ultima vreme probabil sute de bloguri pe tema asta, a activitatilor pentru copii, majoritatea straine, dar si cateva superbe de la noi. Am simtit nevoia sa am si eu un spatiu unde sa adun idei, unde sa pun linkuri spre blogurile care ma inspira, unde sa postez ce facem si  noi, pentru a initia un dialog poate cu altii interesati de aceleasi lucruri, pentru a cunoaste oameni noi si pentru a avea, de ce nu, un jurnal al copilariei Emei. Dintotdeauna m-au pasionat fotografiile, pastrarea amintirilor, scrapbookingul, scrisul, iar acest blog e o continuare a acestor interese si o modalitate in plus prin care incerc "sa capturez" clipele frumoase petrecute cu Ema, clipe care zboara pur si simplu!
       Nu am de gand sa povestesc foarte multe despre Ema (desi apreciez blogurile care sunt cu adevarat jurnale si pe care le citesc cu multa placere), cat mai ales sa postez din cand in cand activitatile pe care le facem noi tot mai des si sper eu sa gasesc mereu idei pentru altele noi.