Ema tocmai a implinit 20 de luni si de vreo saptamana, doua a inceput sa uneasca in propozitii cuvintele. Foarte timid la inceput, dar cand si-a dat seama ca asa se face inteleasa mai bine, parca isi da drumul la vorbit tot mai si tot mai mult in fiecare zi. Invata cuvinte noi permanent, foloseste cuvinte pe care deja nici nu mai stiu de unde le-a auzit, tine minte parca tot ce trece pe langa urechile ei si apoi utilizeaza cuvintele in contexte noi.
Esentiale pentru comunicarea ei au devenit urmatoarele cuvinte: "da" ( interesant e ca, desi a avut o perioada scurta in care il descoperise pe nu, incearca momentan sa modifice ceea ce se intampla in jurul ei cu "da"), "hai" (spus foarte convingator, ca un indemn de a merga undeva sau de a face ceva), "atu", "mai", "pace". Toata ziua ori mai vrea ceva, ori vrea altceva :) : "mai apa" (mai vrea apa), "atu utu" (mai vrea iaurt), "atu miamnea" (vrea alta mancare), toate culminand cu cea mai lunga propozitie de pana acum: "atu pigu... pa pigu... nana" (vrea alt Pingu -desene animate- asta care e acum la TV sa plece, sa faca nana).
Pe "pace" a inceput sa-l foloseasca in propozitia "pace Tio" (ii place de Teo), acum ii "pace upica tana" (ii place supica cu smantana), "pace tate" (ii place activitatea) si in general ii place cam tot ce o intreb daca ii place, nu prea e retinuta la facut afirmatii de genul asta inca :) Se grabeste sa imi raspunda cu da atunci cand o intreb ceva: ti-e somn? -da, vrei o gustare? -da (si fuge la bucatarie), mai vrei apa? -da (acum imi intinde sticla goala si spune direct da, ca sa fie mai eficient, bea foarte multa apa). Doar la intrebarea "ti-e foame?" raspunde pe o voce trista cu "moaaame" :)
Spune "mia", "mie" sau "mi" cand vrea ceva pentru ea, a zis de cateva ori si "mama mi" (probabil insemnand "mama mea"). O data a fugit motanul (care acum e "miki") din bratele ei si a strigat dupa el "stai!" Cand face cate o prostioara, isi spune singura pe un ton ingrijorat: "au, au, Mema!"
Are un fel minunat de a se bucura/mira de ceva, se lumineaza total si spune: "aaaa, Maia!" (cand o vede pe bunica iesind din baie), "aaaa, Pigu!" (cand incepe Pingu la TV), "aaaa, Bubu!" (cand vine bunicu acasa), si tot asa.
A invatat numele celor din familie si e mandra ca stie ca pe tati il cheama "iiu" (Liviu), pe bunica "tana" (Tatiana), pe mami "deana" sau "adi" (Adriana). Emi a ajuns sa fie strigat/alintat "Memicu" :) Bunica e in sfarsit "Maia".
Si o lista cu ce cuvinte mai spune, ca nu le-am notat de ceva timp: "poaia" (ploaia), "tuna", "pinde" (prinde), "pat", "tie" (hartie), "caun" (scaun), "upica" (supica), "tana" (smantana), "utu" (iaurt), "zita" (suzeta), "miau" (miau- foarte,foarte clar, spus cumva aproape pe litere), "bila", "ganu" (topoganul), "bonu" (balonul), "chie" (scrie, coloreaza), "patu" (patratul), "unga" (triunghiul), "cecu" (cercul - asta spune de ceva timp, e forma ei preferata cercul, imi arata cercuri peste tot), "una, unu" (insemnand mai una, mai unul, sau alt obiect de acelasi fel), "haine", "papii" (ciorapii), "teanu" (geamul), "pita" (paturita), "titicu" (taticul), "poi" (inapoi), "omn" (somn), "moame" (foame) , "site" (sete), "Uca" (Luca), "Gabi", "mica", "titiu" (titirezul), "pigu" (porcul), "capiii" (copiii), "capacul" (insemnand si capac, si copac, si palarie/caciulita), "bite" (fierbinte, "papaia" insemnand in continuare arsura, lovitura de orice fel), "becu", "luna", "mar" (chiar cu un "r" foarte scurt si timid), "opu" (siropul), "maie" (animale), "tunu" (turnul de cuburi), "chiti" (biscuiti), "checa" (bicicleta), "lapte" si probabil mai sunt, mereu pare ca stie un cuvant nou.
Face asocieri in permanenta. I-am spus ca intr-o imagine e primavara, mi-a aratat la televizor si a spus "tita" (avem un cantecel cu o fetita care canta "Vine primavara"), bunica i-a spus intr-o zi, pentru prima data, "nepoata", a fugit sa aduca o carte unde erau desenate o bunica si o nepoata, nici nu stiam ca intelege sensul cuvantului. I-am zis sa mergem in camera sa incercam o rochita, a pus mana pe tricoul pe care il avea pe ea si a spus "haine" (prima data cand a folosit cuvantul).
Deocamdata mi se pare ca ne intelegem destul de bine :) Cel mai tare ma bucura ca Ema pare sa se simta inteleasa , pare sa stie ca e foarte important si ceea ce spune ea si astfel e motivata sa isi imbunatateasca in permanenta felul de a comunica, pe masura ce tot invata cuvinte noi. E o perioada minunata din punctul asta de vedere :)
No comments:
Post a Comment