Despre cum ne organizam jucariile in stil Montessori

 De cand am inceput sa ma documentez despre metoda Montessori, cam de cand Ema abia implinise un an, am incercat sa renunt la clasicele cutii cu jucarii si in schimb sa ma folosesc de cate doua rafturi pentru a i le expune pe cele care ma gandesc eu ca o intereseaza la un moment dat. Sistemul acesta, cu aranjatul jucariilor pe rafturi in loc de aruncatul lor claie peste gramada in cutii are mai multe avantaje: copilul vede cu usurinta ce jucarii are la dispozitie, nu trebuie sa caute prin gramezi (astfel se inlatura cat de cat si tendinta lor de a rasturna o cutie in mijlocul camerei si apoi sa plece, pentru ca nimic nu-i multumeste), stie exact care e locul fiecarei jucarii si ii este mai usor sa le returneze unde trebuie daca doreste, nu este suprastimulat cu o multime de jucarii in acelasi timp si se poate concentra mai usor asupra celor pe care le are la dispozitie, se poate juca efectiv cu ele.


 Jucariile ar trebui in mod ideal aliniate pe rafturi, si nu puse una in fata alteia, iar copilul ar trebui incurajat sa ia cate o singura jucarie/un singur joc o data, sa se joace si apoi sa le puna la loc inainte de a lua altceva. Vazand zi de zi ordine si sens printre jucariile lui, copilul e tentat de asemenea sa pastreze respectiva ordine. Daca tinem cont de modul in care este privit mediul in cadrul metodelor Montessori si Reggio, si anume ca si al treilea profesor, este logic de ce un mediu ingrijit si ordonat aduce multiple beneficii mai ales unui copil mic, in formare. Iar faptul ca jucariile sunt accesibile copilului (sunt expuse la nivelul lui, copilul le vede usor, nu trebuie sa ceara ajutor sa le gaseasca sau sa ajunga la ele) contribuie la dezvoltarea independentei acestuia, independenta atat de ravnita de catre copilasii mici. Cu cat poate face mai multe lucruri singuri (si este lasat sa le faca), cu atat se simte un copil mai sigur pe sine si devine tot mai increzator in fortele proprii.

Sigur ca si noi avem mult mai multe jucarii decat incap pe cele 3 rafturi (5 mai exact, pentru ca avem doua si in sufragerie, langa bucatarioara Emei, dar acelea nu sunt asa de des modificate, deoarece contin jucarii cu care Ema se joaca permanent: sinele si trenuletul de lemn, accesorii pentru bucatarie, seturi Little People Fisher Price), dar le strang pe toate intr-un dulap si las expuse doar cateva, schimbandu-le din cand in cand dupa interesele Emei sau dupa o anumita tema pe care o parcurgem in activitatile noastre. Rafturile acestea sunt doar pentru jucariile Emei, activitatile in stil Montessori au locul lor special, pe tavite, intr-un dulap accesibil si el Emei absolut oricand. Ideea e totusi ca activitatile sunt separate de jucarii.

Si tocmai datorita sistemului acestuia de rotatie a jucariilor, rafturile noastre si-au schimbat in ultimul an si jumatate in mod frecvent infatisarea, asadar m-am gandit sa postez din cand in cand fotografii cu ceea ce avem noi scos la joaca :)

Asa au aratat rafturile noastre primavara aceasta, recunosc ca abia recent le-am schimbat (sa se potriveasca cu tema "Constructii") pentru ca Ema a fost interesata de jucariile expuse si pentru ca mereu am avut activitati de primavara, deci jucariile s-au potrivit foarte bine. Ideea e ca jucariile de pe rafturi ar trebui inlocuite atunci cand e clar ca nu mai prezinta interes pentru copil, dar sunt unele persoane care le schimba chiar si in fiecare saptamana (dragut, dar mie mi se pare imposibil acum :) ).

Pentru ca Ema s-a mai inaltat, are acum acces la trei rafturi amenajate pentru ea, cand era mai mica, era vorba doar de doua. Pe raftul de sus a avut primavara asta tavita cu plastilina (prezentata ca o invitatie la joaca: plastilina si accesorii de Pasti - tema am mai schimbat-o dupa ce a trecut Pastele totusi), iar alaturi un coltisor cu obiecte necesare pentru o vanatoare de oua in interior: o galetusa, trei oua de lemn, un iepuras (obiecte pe care le-a gasit in cosul ei de Paste) si pe fundal o carte cu niste copii care cauta oua prin iarba.

Desi am organizat si o vanatoare de oua "adevarata", afara in gradina, cu oua care se deschid si au surprize in interior, Ema a fost foarte incantata si de varianta aceasta de vanatoare de oua, ne-am jucat frecvent de-a ascunsul si gasitul lor prin casa, facand cu randul. Cel mai dulce e cand Ema nu reuseste sa gaseasca singura un ou si vine sa ceara un "impiciu" (indiciu) :)

Raftul din mijloc: o carte cu imagini de primavara, cu oite, un cosulet asortat in care am pus un set de joaca Playmobil 1,2,3, curcubeul de lemn, doua marionete pentru degete, o carte cu un iepuras pe coperta (cu diferiti puisori de animale in interior), un iepuras si un morcov. Am vrut ca oitele si ieprasii sa predomine pe rafturi, pentru ca sunt animalutele pe care le asociez cu primavara :)

Setul Playmobil contine o familie de omuleti simpatici (mama, tata, fetita si bebelusul baietel), un tractor si un carucior pentru bebelus, ca sa poata iesi la plimbare pe rafturile noastre de primavara :)

Omuletii au fost inclusi anume pentru a incuraja jocul imaginativ, pentru ca Ema inca nu prea e atrasa de el, nu ii vine natural sa manevreze papusi, figurine, sa le faca sa vorbeasca, sa interactioneze unele cu altele, etc.

Raftul de jos: cuburile mari, din lemn natur ale Emei (de obicei pe raftul de jos pun cel putin un tip de cuburi, pentru ca vreau sa o incurajez sa construiasca mai mult), cuburi combinate de aceasta data cu niste gaini si ratuste de lemn, care sa poata fi folosite ca si personaje in diferite scenarii - sa poata construi de exemplu casute pentru gaini.

 
Alaturi am pus panoul nostru din fetru cu niste imagini cu care sa se poata crea un tablou de primavara: oite, iepuras, ratusca, floricele, gardut, etc. Piesele se pot muta si aranja oricum si pot fi folosite de asemenea pentru a crea diferite povesti. In fata panoului se afla un cosulet cu margele din lemn mari de snuruit (margele sub forma de flori, frunze, insecte) si o carticica foarte vesela cu insecte dragalase ce au insertii textile.

Cartile de pe aceste rafturi sunt acolo doar pentru ca imi place sa includ carti printre jucarii, atunci cand e cazul (de exemplu mereu alatur animalelor de jucarie o carte in care ele sunt prezentate in mod realist, eventual o carte cu sunete, pentru ca Ema sa poata potrivi figurinele cu imaginile din carte). De asemenea imaginile din carti pot fi folosite ca si fundaluri pentru anumite scene sau pot oferi informatii suplimentare despre felul in care se pot folosi jucariile asociate (cum e cazul cartii puse in coltisorul cu vanatoarea de oua). Despre beneficiile includerii de carti printre jucarii - o idee Reggio de alfel, nicidecum Montessori- e scris foarte frumos in articolele acestea. In rest, noi avem un loc special pentru carti, pe una din noptierele de la pat. Cartile sunt si ele schimbate in mod frecvent, Ema are la dispozitie doar cateva deodata, alese in functie de interese, anotimp sau teme pe care le parcurgem.

 Inainte de a avea tematica de primavara/Pasti, rafturile Emei au fost aranjate in jurul temei "Iarna/Animale polare" si au aratat cam asa:

 Animale polare si carti, puzzle in straturi cu pinguini, cosulet cu Lego Duplo pentru a alcatui o scena polara, cuburi de lemn, plus cateva invitatii la joaca pe tavite pe raftul de sus.

Iar inainte de a avea exclusiv tema polara, rafturile Emei au gazduit jucarii si carti de Craciun:

De sus, de la stanga la dreapta: animale polare Schleich/Safari si carti cu animale polare , puzzle-sortator cu forme geometrice Plan Toys, carti de Craciun si set de joaca de Craciun (format din sania lui Mos Craciun, reni, oameni de zapada, spiridusi), cuburi simple de lemn si cuburi Lego Duplo, trenuletul cu numere mai exact.

Inainte de ultimul Craciun, chiar daca am schimbat cat de cat in mod frecvent jucariile de pe rafturi, n-am respectat nici o tema anume, ci pur si simplu m-am orientat dupa interesele Emei din perioada respectiva.

1 an si 3 luni:

1 an si 4 luni:

 

1 an si 10 luni:

Deci cam acesta e numarul de jucarii la care Ema are acces la un moment dat (exceptand zona cu bucataria de care vorbeam mai sus). Mie mi se pare ca in felul acesta se poate concentra mai usor la ceea ce are la dispozitie si se poate folosi la maxim de jucariile expuse, nu trebuie mereu sa aleaga intre o multime de variante. De altfel nici nu as avea spatiu sa ii las mai multe jucarii scoase in acelasi timp si m-ar enerva la culme sa fie inghesuite in cutii/saci, sa nu gaseasca piesele la jocuri sau sa le imprastie pe toate cautand o jucarioara anume. Expunerea jucariilor pe rafturi in felul acesta consider ca incetul cu incetul contribuie la formarea unui simt al ordinii si al disciplinei, Ema invata ca fiecare lucru are un loc al lui si nu rar se intampla sa isi stranga singura jucariile. Dupa cum se poate observa, nici macar cuburile de lemn nu le pun intr-o cutie, pentru ca sunt putine piese si pentru ca mi se pare ca aranjate in acest fel invita mai degraba la joaca decat daca ar fi aruncate unele peste altele. Ema a inteles felul in care ordonam cuburile si stie sa le puna singura la loc in acest fel (asta nu inseamna insa ca si vrea mereu sa le aranjeze singura totusi :) ). Ceea ce imi doresc sa schimb pe viitor totusi e frecventa cu care rotesc jucariile, as vrea sa modific rafturile mult mai des ca pana acum, cam la 2-3 saptamani, si jucariile expuse sa fie alese in functie de o tema, pe cat posibil.

Ema, 1 an - 2 ani si jumatate