Joaca senzoriala cu broscute

Planificam pentru perioada de inceput de vara o serie intreaga de activitati legate de broscute, ratuste si lacuri in general, dar cum am ramas in urma destul de mult cu parcurgerea temelor, am sarit peste aceasta si apoi m-am trezit in mijlocul verii ca am niste figurine dragute cu broscute, care trebuie totusi folosite intr-un fel sau altul. Si asa s-a nascut ideea unui sensory bin mai complex, alcatuit in masuta noastra pentru nisip si apa intr-o zi cu mult soare, perfecta pentru asa o joaca.

Activitatile si joaca de tip Reggio

 Reggio Emilia e o abordare inovativa a educatiei timpurii, o abordare care isi are originea in Italia, in regiunea cu acelasi nume. Specific Reggio este considerarea copilului capabil sa se foloseasca de curiozitatea lui nativa pentru a cerceta lumea si a invata despre ea. Toata invatarea e ghidata de copil, de interesele lui, mediul in care se invata are un rol de baza ("al treilea profesor"), asadar trebuie sa fie reprezentat in interior de spatii largi, deschise, luminoase si ordonate, iar joaca in exterior, in natura, e foarte incurajata.
 

Invitatie la joaca - idee de impachetare

 Acum vreo doua luni, cand pe rafturile de jucarii ale Emei era inca expusa invitatia la joaca de primavara, a venit in vizita o fetita ceva mai mare care a fost foarte, foarte interesata de plastilina. Mai aveam inca o parte din plastilina facuta pentru cosuletul de Pasti, singura data cand am facut plastilina in casa pana acum si a iesit absolut fantastic, mult mai usor si placut de modelat decat cea din comert.

Bucataria de vara

 

 Din fericire, Ema are la dispozitie o gradina minunata in care se poate juca. Din nefericire ploua cam in fiecare zi, deci trebuie sa vanam ferestrele de timp frumos ca sa o putem folosi, dar asta e alta poveste... Am incercat sa amenajez coltul ei de joaca din gradina cat mai atractiv, are o casuta mobilata (la care vreau sa adaug o mini-gradina, sa ude ea florile cand doreste :) ), un topogan si o mica piscina cu bile, o lada cu nisip, un cort cu tunel, o masuta pentru apa si nisip (si alte activitati senzoriale) si un hamac. Astea ar fi atractiile principale. Insa imi doream tocmai din vara trecuta sa ii amenajez intr-un coltisor un fel de bucatarie de exterior ("mud kitchen" in engleza), care sa stimuleze joaca imaginativa si sa fie locul perfect pentru activitati "messy" :)
 

Invitatie la joaca senzoriala cu vopsea spumoasa

 

Incet, incet, chiar prea incet, se apropie si vara de locurile minunate de altfel unde traim noi. Vremea e insa foarte instabila, acum iese soarele pentru 5 minute, acum ploua (si nu e vorba doar de ploaie de vara), si in mare parte bate vantul de parca e vijelie... Mi-e dor de verile in care era cald, cald, si soare mult si timp destul pentru stat pe afara pana noaptea tarziu, fara sa intervina ploi lungi si vant rece... asa erau verile cand eram eu mica mai exact. Acum, ca e Ema mica si as vrea sa facem multe lucruri minunate pe afara, ne multumim cu ce avem. Cand prind intr-o zi cateva minute cu soare, si fara vant (perioada de "calm inainte de furtuna" mai exact) nici nu stiu ce sa facem mai repede. In general ne plimbam cu tricicleta sau cu trotineta, Ema isi viziteaza iepurasul sau alearga prin gradina, dar am in plan si unele activitati pentru vara asta, si sper sa apuc sa le strecor pe majoritatea dintre ele. 

Santierul literelor si alte activitati legate de constructii

 Ema e intr-o perioada in care e fascinata de pietre, de la mari la mici. Nu exista data sa vada undeva pietricele pe jos si sa nu-si umple fie buzunarele, fie cosuletul de la bicicleta. Una din activitatile ei preferate in aer liber pe moment e sa mergem pe malul apei si sa arunce cu pietre in apa. Daca ar fi dupa ea, le-ar alege numai pe cele mai mari, sa stropeasca mai tare :) Inspirata de dragostea ei momentana pentru pietre, m-am gandit cum sa le introduc in joaca ei de zi cu zi si am alcatuit o cutie senzoriala perfecta pentru perioada asta, un mini-santier.

Despre cum ne organizam jucariile in stil Montessori

 De cand am inceput sa ma documentez despre metoda Montessori, cam de cand Ema abia implinise un an, am incercat sa renunt la clasicele cutii cu jucarii si in schimb sa ma folosesc de cate doua rafturi pentru a i le expune pe cele care ma gandesc eu ca o intereseaza la un moment dat. Sistemul acesta, cu aranjatul jucariilor pe rafturi in loc de aruncatul lor claie peste gramada in cutii are mai multe avantaje: copilul vede cu usurinta ce jucarii are la dispozitie, nu trebuie sa caute prin gramezi (astfel se inlatura cat de cat si tendinta lor de a rasturna o cutie in mijlocul camerei si apoi sa plece, pentru ca nimic nu-i multumeste), stie exact care e locul fiecarei jucarii si ii este mai usor sa le returneze unde trebuie daca doreste, nu este suprastimulat cu o multime de jucarii in acelasi timp si se poate concentra mai usor asupra celor pe care le are la dispozitie, se poate juca efectiv cu ele.